Myriam si micul ei paradis

Primul album care mi-a plăcut cap coadă a fost al ei. În cântecele ei mp regpsesc pe mine,nesaturată,nebună şi happy.Alte cântece îmi ating coarda sensibilă până în străfundurile sufletului meu.Da,poate ne-a omorît urechile cu Hot’n'Cold over and over again la radio,dar un artist nu se judecă după cea mai cretină piesă pe care şi-au găsit s-o promoveze,trebuie criticat abia după ce vezi ce poate.Şi ea chiar poate.Iar când te gândeşti că această divă pin-up cu cântece ce transpun aerul ei rebel pe note de pop-rock,este fiica unui preot şi , deşi fiind fiica unui preot,a scris un cântec gen I kissed a girl,mai că-ţi vine să te gândeşti că-i cine ştie ce ciudată lesbiană,dar nu.Am observat că în ziua de azi ca să ajungi sus trebuie să ai curajul să sfidezi nişte limite,care te vor propulsa unde nici nu-ţi imaginezi(vezi Lady Gaga) şi ea îmi place în mod deosebit tocmai pentru că nu-i atât de exagerată ca Lady Gaga.

Şi acum o mică audiţie.Prima melodie este de pe primul album,restul sunt de pe albumul lansat în urma cu nu mai puţin de şapte zile.L-am aşteptat cu nerăbdare pe acesta din urmă,deşi tot primul este cel mai cel:

Me,me,me!!!

Asculta mai multe audio Muzica

Mai că mă gândesc la husband pe melodia asta:

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Pentru epoci nostalgice

Asculta mai multe audio Muzica

A…şi sunt bune de revigorat dimineaţa!!Printre multe altele:))

Premise: Eu fată ,m-am dus să mă plimb în localitatea vecină,urmând ca mai apoi să mă opresc să mă uit cum joacă băieşii pase.Bun,după ce în sfârşit se preconiza mult doritul tenis de duminică la orizont,nu se mai joacă tenis,ci se stă la o bârfă mică lângă o maşină.Bineînţeles,pentru a afla ce mai circulă prin satul ăsta(şi băieţii pot fi foarte bârfitori,dar nu aşa răi ca noi,fetele),m-am băgat şi eu în conversaţie.De menţionat că eram singura fată care asista la conversaţii(prietena cu care mergeam era praf după o nuntă) şi că n-aveam nimic cu asta. Fiecare tip din grupul ăla îmi era prieten şi doar prieten,dar când am povestit ce-am făcut eu în satul vecin,mama nu s-a putut abţine sănu zică:Dar ce vor zice acum femeile din satul ăla când te-au văzut singură între băieţi?? Repet:tipii îmi sunt amici de genul te văd din an în Paşti,un salut pa,eventual câte o tachinare.

Există o categorie specifică în comunitatea fiecărei localităţi formată din babe cu aspect de stafidă şi limbă ascuţită,care pretind mereu că au dreptate.Există o fată care până nu demult era deficitară la capitolul “amici băieţi”,dar care şi-a depăşit această problemă împrietenindu-se cu restrânsa comunitate dintr-un sat vecin.Desigur în ecuaţia fetei(adică eu) şi a babelor bârfitoare,întotdeauna babele bârfitoare vor avea ceva de comentat,deşi eu sunt câştigătoare prin faptul că nu am nimic pe conştiinţa.Dar babele nu vor termina vreodată pledoariile lor,iar lucrul ăsta mă enervează în aceeiaşi măsură în care câteodată respect normele pe care le impun.

Concluzii:Nu înţeleg,nu văd ce problemă ar avea o babă stafidită că eu sunt singura fată într-un grup de băieţi,care asistă la nişte conversaţii foarte casual care întâmplător mă mai implicau şi pe mine.Nu văd de ce o babă ar zice că eu,X,fata lui Y încep s-o iau pe căi greşite,din moment ce eu doar stau de poveşti cu ei,la fel cum aş sta cu nişte prietene de sex feminin.Nu înţeleg cum,dacă mai ieşi cu băieţii,babele zic ce-am scris mai sus,dar dacă nu ai prieteni băieţi,îţi sugerează cu caldură să găseşti câţiva că doar aşa se împrietenesc tinerii.Mi se pare un paradox faptul că deşi nu faci nimic rău,ele tot vor găsi răul de unde nu-i şi-l vor aduce la mărimi cataclismice numai ca să aibă ele ce bârfi pe băncuţă în timp ce se uită la tine şi-şi fac cruce.Partea bună din poveste este faptul că eu n-am nimic pe conştiinţă pentru că a avea prieteni din ambele genuri mi se pare perfect normal.Partea rea este că babele vor fi mereu acolo,să observe,şi uneori m-aş întreba numai ce feţe ar face dacă aş da lucrurilor o turnură,să zicem,un pic mai…obraznică.Dar nu fac asta pentru că spre deosebire de ele,am o calitate superioară.Iar prietenii prieteni rămân,acolo…să-i ai la nevoie,la un telefon distanţă.Acolo când ai chef de vizionat un tenis într-o duminică după-amiază,tu,domnişoară cuminte şi devreme acasă.

M-am dus adineauri la o prietenă să îmi arate ceva,nişte fotografii de fapt,ca să văd şi eu şi/sau să mă crucesc şi venind înapoi spre casă pe soarele dogoritor,aproximativ singură pe şosea,mă gândeam la o chestie.

Ipotetic e vorba de un băiat care n-are deloc trăsături urâte,dar care totuşi are nevoie de cineva să-şi bage nasul în lookul lui.Serios.Adică chiar e nevoie de cineva să-i rărească din sprâncene şi să-i găsească şi altă freză în afară de periuţă.Apropo de periuţă,voi ştiţi la câti tipi le stă înfiorător cu periuţă,dar totuşi continuă să se tundă aşa din comoditatea de a-şi căuta o freză pe google sau de a încerca ceva să zicem….îndrăzneţ??

Asta e ceea ce-mi place la faptul că m-am născut fată,faptul că noi fetele(unele dintre noi cel puţin,că şi la noi sunt excepţii) avem curajul să încercăm freze noi,mergem cu nonşalanţă la cosmetică ocazional ,ne stresăm să ne stea părul într-un anume fel,respectiv să nu mergem la tanti/nenea care ne tunde şi să ne ciopârţească,urmând ca mai apoi să nu ne prea pese de asta.Asta se întâmplă pentru că de la noi se aşteaptă mai ales băieţii să arătăm la înălţime,ca nişte mici prinţese.

Dacă la noi se aşteaptă să fim permanent la înălţime,noi de ce n-am avea aceleaşi pretenţii?Dar băieţii ce-ar avea dacă şi-ar băga şi ei un pic nasul în chestiile astea?

Nu ceva mai aproape de Ken al lui Barbie decât de spiritul masculin feroce care se încearcă cultivat la greu printre noi bietele muritoare aparţinătoare tagmei sexului slab.Probabil şi eu dacă aş auzi că un tip merge la cosmetică aş zice că e/pare un pic (mai mult) cam gay,dar sunt sigură că acest lucru se datorează doar ignoranţei mele,învăţate cu ideea că cosmetica se adresează exclusiv personajelor de sex feminin.

Nu consider gay băiatul care se duce o dată de doua ori la cosmeticiană să-i dea o formă foarte bărbătească la sprâncene.Nu înseamnă că eşti gay dacă te duci să-ţi rărească cineva stufărişul(dacă tot ţi le-a dat natura,nu înseamnă că trebuie lăsat în pace mai ales când îţi reduce din potenţialul de sex-appeal) şi nu înseamnă că trebuie să te penseze ca pe o fată.În plus…o persoană pensată îşi şi deschide trăsăturile feţei.Sprâncenele prea stufoase dau ideea aia de permanent încruntat şi permanent încruntat is not always sexy,dear!

Şi freza iarăşi oferă o altă imagine asupra trăsăturilor,chiar dacă nu-i dată cu trei găleţi de gel.Arată aşa drăguţ şi numai dacă-i zburlită un pic,nu credeţi fetelor??

Şi uite aşa,după o şedinţă de înfrumuseţare poate-l găseşti pe Făt Frumos ascuns într-o pădure amazoniană.Dar cum naiba poţi să-i zici unui tip că are nevoie de un upgrade fără să-i lezezi orgoliul lui de macho,pe care chiar dacă nu-l manifestă,sigur îl are?Adică nu cred că dacă are nevoie de un upgrade înseamnă ca acum e urât,înseamnă mai degrabă că e loc de mai bine.Asta înţelegi după ce realizezi că a fost formulată cu scop constructiv critica,deşi la un moment dat nu pică bine.E normal să nu-ţi pice bine,că doar în ochii fiecăruia,nu există un prototip mai perfect ca acela pe care-l descoperă în sine.

Ce narcisist!!!

În toţi cei 17 ani de existenţă nu mi-a venit să zic ce-am scris în titlu.Cel puţin nu în sensul ăsta.Dar…deja ,cum mă apropii vertiginos de 18 ani toată lumea începe să mă întrebe în stânga şi-n dreapta: Ce facultate vrei?Ce vrei să te faci?

Sunt pe clasa a 11-a şi recunosc că mă gândeam la viitor,deşi-l vedeam cam în ceaţă.Şi acum,dacă mă întreabă cineva ce facultate vreau să fac,voi zice fie nu ştiu,fie nu m-am hotărât încă. Sincer,nu m-am hotărât încă.Sunt atât de multe,şi gândind-o logic poţi să faci multe facultăţi cu aptitudinile pe care le ai,nu neaparat pe acelaşi domeniu. O rudă vârstnică de-a mea poposită pe-acasă pe la mine o ţinea una una cu Dreptul.E vina mea că nu vreau să fac toată viaţa avocatură?E vina mea că nu vreau să judec ţăranii pentru un centimetru pătrat de pământ ?E vina mea că vreau să vad lumea şi din alta perspectivă decât din lumea relativ îngustă a Dreptului?E vina mea că nu vreau să-mi frec tinereţea,învăţând la legi?

Eu nu mă văd legată de ceva.Nu vreau acum să fiu un freelancer muritor de foame,vreau un job bine plătit,potrivit aptitudinilor mele şi care să mă atragă pe mine.Ce…când am zis asta ruda asta făcea:” Ceee?!Fumuri,fată ,fumuri!Eşti naivă!!”

Chiar sunt naivă dacă vreau  să merg la serviciu cu plăcere?

Şi mai e şi problema banilor.Nu zic că nu-ţi trebuiesc bani,că-ţi trebuie,că doar văd în jurul meu în gospodărie că totul se face pe bani. Desigur,privind Dreptul dintr-o perspectivă financiară,îţi aduce bani.Dacă munceşti.În toate trebuie să munceşti să ajungi la caşcaval,e logic şi nici n-am zis că nu e aşa.Rubedeniei nici nu i-am mai zis că nu vreau să mă îngrop până-n gât în bani.Nu,că facea dracului infarct. Dacă eşti bun într-o meserie,orice meserie îţi aduce bani.Desigur,trebuie să fii bun,trebuie să fii înfipt şi desigur,trebuie să-ţi placă.Am vazut eu cu ochii mei care-i diferenţa când fac ceva ce-mi place şi când fac ceva care nu-mi place.E ca şi cum n-ai pune sarea în mâncare.Şi eu nu intenţionez să ajung o scârbă îngropată până-n gât în bani care să-şi urască de moarte jobul.Nici nu vreau să ajung doar a 150-a avocată din oraş cu un cabinet cochet la care nu vine nimeni.Ăla ar fi coşmarul vieţii mele!

În momentele astea îmi doresc să existe o manivelă să dau timpul înainte.Înainte pentru ca să prevăd eventualele greşeli şi să le repar,eventual să elucidez răspunsul la ce vrei să te faci când o să creşti mare şi să satur curiozitatea oamenilor avizi să se lămurească ce o să devin în viitor.

Încă mă gândesc.Încă nu ştiu ce vreau.Încă e posibil să fiu naivă,dar am nevoie de ghidare.O să-mi iau ghidul ăla cu admiterea în facultate,să văd ce-mi oferă facultătile pe diverse domenii.O să mă lămuresc.

Iarăşi uneori mi-ar plăcea să pot îngheţa timpul,uneori chiar îmi doresc să mă întorc pe vremea când singura mea preocupare era că nu am păpuşa Barbie,care la fel ca păpuşile de 1.5 lei tot ar fi terminat dezmembrată între cele patru colţuri ale casei. E doar unul dintre momentele în care îmi vine să mă răzvrătesc,să urlu,să nu las nişte idei incisive să facă răni în mine.E doar încă unul dintre momentele în care nu suport privirea de “Săraca….” asupra mea,pentru că o dispreţuiesc mai mult decât aş putea dispreţui o persoană în carne şi oase.

Vreau să ştiu…vreau să ştiu răspunsul la toate întrebările…vreau să screw life for being so serious!!End of discussion!!!

Când aveam 11 ani,priveam cu jind spre viitor.Eram sigură undeva în sufletul meu că 17,18 şi 19 vor fi cei mai super ani din viaţa mea,ştiam că o să fiu înconjurată de prieteni,fie ei şi puţini,pe care să mă pot baza,ştiam că va veni un moment în care voi înflori şi eu cu întârzâiere.Şi acum acest moment a venit.Am 17 ani în sfârşit.

Aş dori să mulţumesc părinţilor c-au conceput un asemenea prototip frumos,deştept,împiedicat,tolomac,capricios şi totuşi special.Aş dori să mulţumesc prietenilor pentru urări şi mai ales celor care nu stau în apropierea mea.A fost o surpriză plăcută să văd urările azi dimineaţă,să ştiţi ;nu mi-aş fi putut dori un alt cadou decât acela de-a vedea că există oameni care-şi amintesc de ziua asta .Desigur,aş dori să spun că anul care-a trecut a fost presărat cu multe,multe….în majoritate bune,dar şi mai puţin bune(să nu supărăm universul,da?).Sincer,esenţială este vara demenţială ce e pe cale să se termine,din nefericire peste doar 10 zile.Da…ştiu de vreo cinci ani încoace că aduc cu ziua mea răsuflarea rece a începutului de an şcolar în ceafă,dar nimeni şi nimic n-o să facă vreodată ziua asta mai puţin încântătoare.Citesc,comentez,zâmbesc,vorbesc,flirtez,mă joc,dansez,mă fotografiez,sunt entuziasmată,încântată,în extaz sau contrariată.Sunt o pată de culoare care şi-a julit genunchii de stafilopod şi nu ştie să meargă pe tocuri.

Şi cum să va scutesc de-o poză  în toată gloria mea?

Blame it on my mood,cause I’m feeling Gaga!!!

Asculta mai multe audio Muzica

Pentru mine vara asta a fost făcută exclusiv pentru socializare.Am zis…măi,atâtea veri m-am ascuns frumuşel între cei patru pereţi ai camerei mele din lipsă de mărimi mici la blugi/tricouri/lenjerie şi de prieteni care erau incomodaţi şi mă evitau din cauză mărimilor nu foarte normale pe care le aveam pe atunci la blugi,nu m-ar omorî şi pe mine să ies niţel  în cosmopolita societate comunală unde-mi am bârlogul de când lumea şi pământul.

Zis şi făcut!După ce am auzit că-s zilele comunei şi când am auzit eu discotecă pentru tineret,voi credeţi că sub orice motiv aş fi stat acasă?

(Că tot adoratul meu văr mereu merge la discoteca sătească,eu de ce nu m-aş duce,huh??)

Ce poţi găsi la o paranghelie comunală?Baie de mulţime ready just for me,cu probabil crema şi cireşele comunei şi cu muzica populară care în mintea mea nu avea să ţină desigur prea mult.

De la ora şase până la ora 10 beaturile de muzică populară ale vedetelor wannabe autohtone ale comunei.Dacă era după mine,pătura pe iarbă şi făceam nani nani până la loc comanda pe sunetul unduitor al doinelor noastre care merg pentru mine mai ceva ca un somnifer.Dat ture,investigat,ochit persoane cunoscute,salutat,discutat.Timpul trece nemilos de încet când o tanti cu probleme faringiene rage în microfon,după o tipă cu catrinţe care cânta aşa de încet încât părea că rămâne fără aer din moment în moment(trebuia să-i aduceţi băh bidonu’ cu oxigen la săraca fată,ce staţi şi beţi bere ca porcii!!??se scurge un taleeeent!!)
După un fantastic recital popular,vine focul de artificii….şi toate ne orientăm căpşorul spre cerurile luminate de scântei multicolore.Puşti nehormonizat pişcat de fund,primit două palme.El neînţelegând mesajul se ţine ca o ventuză de mine până la discotecă.Studiat niţel aşa,pare mic.Mic şi urât.Ce dracu,nu-s violatoare de copii!!! Şi aşa mic cum era el,îi trebuie,ba să dansez,ba să stau cu el,ba numărul de telefon,ba un sărut,ba o pupă pe obraz…..Eu,individualistă cum sunt ,urăsc orice formă de mamifer biped care se ţine scai după mine şi deşi zic nu,el da şi tot aşa,aşa că-i tai macaroana de câte ori pot.Fată rea,fată rea…zică mersi măcar că şi-a primit pupa pe obraz ca să mă lase în pace,tembelul!!
Discoteca o melodie house-trei manele s-a oprit la 11 pentru că nenea jandarm aşa s-a înţeles cu nenea Dj.Copii cuminţi se culcă înainte de miezul nopţii,ca să ştiţi şi voi.M-am strecurat fără să vadă lipitoarea fustiţa mea neagră cu buline albe dispărând în întunericul nopţii şi sunat pe tata,care ne-a pescuit de pe drum şi adus la colibă.

Eu am fost un copil fericit şi manelist pentru o noapte.Ajunsă acasă,pus melodii de pe coloana sonoră de la Step up 3D şi purificat desigur.Ce mai…prima dată n-a fost rău.Data viitoare am promis să pescuiesc hotstuff local pentru a evita lipitorile nehormonizate.

Later edit: Şi să vă spun că a doua zi am aflat că respectivul avea certificat de handicap fiind un pic mentally ill??Nu cred că trebuie să adaug faptul că deşi toată seara a fost o luptă anti lipitori care nu se mai dezlipeau,m-am făcut ca varul.Of of,tu Myriam,unde dracu,ţi-i găseşti?!

Am vrut să o fac să sune ca şi cum aici aş fi pe-o scenă şi-aş primi un premiu Oscar,dar,deşi mă simt foarte onorată de această nominalizare,prefer să mulţumesc fără prea multă pompă pentru acest premiu,deoarece lucrurile simple se zice că merg mai bine în suflet.Deci,aş dori să-i multumesc blogului Nighton si proprietarei acestuia fara de care blogul nu ar fi ceea ce este pentru că mi-a acordat acest premiu şi să-i mulţumesc pentru faptul că îmi consideră gradina o sursă de inspiraţie.Şi eu consider blogul tău, ca fiind un blog care mă inspiră şi de aceea o să trimit premiul înapoi ţie,şi la Grapefruits,care de asemenea are un blog mereu fresh,şi Andrei pentru posturile ei care uneori îmi ating cea mai sensibilă coardă,Cristinei,pe care n-am descoperit-o de mult,dar care îmi place cum scrie şi….tuturor celorlalţi,pentru că fiecare blog în care-mi bag nasul are câte ceva deosebit.Fiecare om este deosebit în felul lui,la fel şi fiecare gând.Mulţumesc încă o dată…şi la mai multe posturi “cu fundament”.Vă mai aştept cu drag pe la mine:*

Ştiţi…există pentru fiecare fată un moment în care începem să ne constituim în minte cum am vrea să fie bărbatul cu care vrem să ne petrecem zilele până când moartea ne va despărţi.Cu precădere după ce descoperim basmele şi vedem noi prinţii şi printesele care rămân împreună happily ever after,apoi după ce ne îndrăgostim prima dată.Şi după ce ce este frântă inima pentru prima dată ne gândim retrospectiv şi ne zicem că nu,Prince Charming al nostru n-o să ne facă aşa ceva niciodată.

Tipul acesta standard,prototipul soţului ideal este întotdeauna…ideal.Adică niciodată n-o să-l vedem ca având vreun defect,şi de aceea el nu există în natură.Stiti cum e….ce-i prea mult strică şi nu le poţi avea pe toate.Şi totuşi,în visele noastre de tăina tot ne imaginăm cum arată,el rămânând acolo ca fiind ceea ce este: un prototip,un standard,idealul pe care-l avem în vedere deşi când ne îndrăgostim nu-l întâlnim în totalitate(sau câteodată deloc)

Poate fi creepy să dai peste el întâmplător.Şi nu se numeşte dragoste la prima vedere,se numeşte doar gândire superficială.Par atotcunoscătoarea subiectului,dar de fapt nu pot să-mi explic ce-i cu el.Ştiu doar că l-am văzut pe husband wannabe…şi ce husband.

Gen me totally wants.Indiscutabil,indubitabil şi imediat.

La mare l-am văzut.Stând pe stafilopod.El venea să sară şi când l-am văzut prima dată n-am avut prea mari reacţii,apoi văzându-l sărind mai ceva ca un înotător din lotul olimpic,a început să mi se contureze involutar în minte ideea că ce bine mi-ar sta măritată cu el.Îl şi vedeam în costum venind acasă de la serviciu.Probabil mă arsese soarele-n cap!!!

Spate lat uşor musculos,numai bun de dormit pe el(element extrem de important),cu faţa aseamănătoare cu Sebastian Stan cel din poză(care întamplator are ceva rădăcini în România,şi nu,nu-mi plăcea de el),plus picioare musculoase, şi înalt cu vreun cap jumătate ca mine,şi tuns periuţă,stându-i remarcabil de bine…era ceva mai mult decât vroiam de la macheta în sine.Şi deşi acum ar trebui să urmeze acea scenă simpatică în eu mă bag în seamă şi el sare în apă….soţiorul meu s-a dus în treaba lui,eu în treaba mea şi uite aşa am reuşit să ne schimbăm vreo două-trei zâmbete şi atât(moment de total blush…şi oare am uitat să menţionez ce zâmbet mişto avea???).Tot când mi-a zâmbit mi-am spart şi clema de stafilopod.

That my dear must be a sign(deget ridicat atotştiutor).Sigur,de cât de tolomacă sunt

Vreau ca prima dată el sa facă primul pas,asta în general vorbind.Şi mai e şi zicala că unele lucruri ţi le faci cu mâna ta.Adaptată ar fi că unele lucruri ţi le alegi cu mâna ta(şi chiar vreau să am dreptate,cu riscul de-a fi numită naivă)

Asculta mai multe audio Muzica
P.S:Gabi,Ştii că tu mi-ai dat melodia şi am zis că nu-i mare lucru de capul ei??Acum îmi place la nebunie!!!!

Deci,dragii mei bloggeri,m-am întors acasă.Cum minunile ţin numai trei zile…vă spun c-am sfidat regulile şi minunea de-a sta pe malul mării a ţinut vreo nouă zile.Ziceam că o să stau şapte zile în concediu,dar din cauza traficului infernal de duminică şi de luni am mai câstigat timp până marţi,întorcându-mă acasă după nouă zile.Şi deşi pentru o mare iubitoare de mare ce sunt,cuvintele ce urmează s-ar putea să pară ca nevenind din tastele mele,mi-a ajuns şi atât.
Deşi puteam să merg singură anul ăsta am fost din nou în concediu cu părinţii De ce la 17 ani mai mergi cu părintii?Pentru că este mult mai comod.Mama făcea mâncare în fiecare zi,aveam maşina la discreţie…ce-i drept a fost cam enervant că nu m-am prea putut duce la discotecă,pentru că familia unde am stat în gazdă stătea la celălalt capăt de staţiune şi mama era îngrijorată să nu păţesc ceva venind pe unele alei relativ întunecoase singură,la trei dimineaţa.Pentru că lumea e rea,da?:))….Şi desigur,cu banii pe care mademoiselle îi toca într-o săptămână,am mers toată familia.N-am vrut să le răpesc părinţilor concediul pe care-l meritau  mai mult decât mine.

Micii de la Deduleşti au fost jaf la drumul mare.Dacă nu-mi puneam în cap că eu vreau să mănânc mici de acolo,pentru că era tradiţie,probabil reuşeam să luăm o chesă de mici şi s-o facem acasă.Şi ieşeam mai câştigaţi.Nu zic că nu sunt buni,dar m-a oripilat…covrigii patru-cinci lei legătura,după ce i-am găsit la mare cu trei lei?! Şi cârnat gros cât degetul meu mic cu doi lei când mai demult erau doi lei micii?Ce mai…proprii concetăţeni  te jupoaie de bani aşa,un doi.Să nu mai zic de nectarinele de Metro vândute pe marginea drumului cu vreo 40 la suta adaos…urât,urât!!!

Am căutat rochiţa .De vară.Lungă,sau nu neapărat,înflorată,very young dar bineînteles că n-am găsit ceva să-mi placă.Probat două dintre care amândouă stăteau pe mine ca pe gărduţ.Dar asta nu înseamnă că nu mi-am luat o gentuţă de umăr,un breloc,o brăţară cu zdrăngănele şi o clemă,după ce pe-a mea distrus-o de-un stafilopod.Cât despre rochiţă,stă bine unde stă până la anul.

Read the rest of this entry »

Sunt un copil fericit pentru ca ma duc la mare.Iubesc marea.
Si cum in alti ani nu puteam dormi noaptea dinaintea plecarii de nerabdare ca daaa…pleeec!! anul asta am fost relaxata.Culcat la doua,trezit la 12 facut bagajul tacticoasa,pastrat liniste pentru ca soferul sa doarma si uite asa in mai putin de-o ora o sa fiu pe drum.O sa revad enervanta autostrada a Soarelui care prima data cand am fost pe ea mi s-a parut ca nu se mai termina(fiind noapte),dar o sa mananc mici la Dedulesti(Dealu’ Negru) unde micii sunt la ei acasa si unde e traditie sa oprim pe drumul catre Bucuresti/de aceasta data mare.
Urati-mi distractie placuta si nu ma invidiati pentru cele sapte zile pe care o sa le petrec departe de casa.Mai sunt exact 20 de zile pana la ziua mea(19 daca nu-l punem si pe 1 ) si vreau sa ma distrez.Si sa ma bronzez….intelegeti ideea!!!!Ne citim cand ma intorc

P.S:la ora cand postul asta este programat sa fie publicat,probabil o sa dorm contorsionata pe scaunul din fata al masinii,cu senzatia ca masinile care trec pe langa parcare sunt avioane cu reactie